Îndreptar de Scrabble

  Din Scrabble de la A la Jocher de Ninel Aldea

Partea întâia. Scurtă istorie

În 1931, orăşelul Poughkeepsie din statul New York (SUA) era, la fel ca toate oraşele americane, în ghearele depresiunii economice. Nu exista siguranţa locului de muncă. Traiul din expediente era la ordinea zilei.

Pierzându-şi locul de muncă, arhitectul local Alfred Mosher Butts s-a hotărât să câştige bani exploatând pasiunea sa pentru jocurile cu litere. Fiind un om chibzuit, ochelaristului Butts nu-i plăceau jocurile cu zaruri, care se bazau exclusiv pe noroc. Pe de altă parte, îşi dădea seama că jocurile super-logice, ca şahul, erau prea intelectuale pentru marele public.

Şi noroc, dar şi inteligenţă

Butts a conceput un joc bazat în parte pe noroc, în parte pe tehnică. Astfel, spre sfârşitul anului 1931, el reuşise să definitiveze o variantă de joc pe care a numit-o Lexico. Jocul de Lexico se juca fără tablă, jucătorii punctând în funcţie de lungimea cuvintelor formate. Pentru cuvintele cu "valori minore" (B, F, H, M, P, V, W, Y) se obţineau anumite prime, iar pentru cele cu "valori majore" (J, K, Q, X, Z) se realizau prime mai mari. Butts calculase frecvenţa şi valoarea fiecărei litere a alfabetului studiind cu meticulozitate prima pagină a ziarului New York Times. Dându-şi însă seama că prea mulţi de S (pluralul englezesc...) ar face jocul prea uşor, a redus la 4 numărul de jetoane reprezentând această literă.

Refuzuri

Lexiko de Alfred Butts
Foto de la Jotempest.com

În 1933, cererea lui Butts de brevetare a jocului Lexiko a fost respinsă. La fel, atunci când şi-a prezentat invenţia celor doi mari fabricanţi de jocuri, Parker Brothers şi Milton Bradley, n-a primit decât refuzuri politicoase. Fără să se lase descurajat, în următorii 5 ani Butts a fabricat el însuşi aproape 200 de jocuri, pe care le vindea sau le oferea în dar prietenilor. Povestea jocului numit Lexico se încheie însă aici. Această variantă de joc nu a fost niciodată un succes comercial.

O nouă etapa: crearea grilei

Alfred Mosher Butts

1938 a fost anul în care Butts a făcut un mare pas înainte în dezvoltarea jocului. Popularitatea de care se bucurau careurile de cuvinte încrucişate i-a dat ideea de a combina jocul său de litere cu o tablă de joc, pe care cuvintele se puteau lega între ele precum cuvintele încrucişate. Lexico a devenit astfel, pe rând: Noi Anagrame, Alph, Criss–Cross, apoi Criss–Crosswords (cuvinte în zigzag). Grilele pentru primele jocuri de Criss–Crosswords au fost desenate cu trusa lui de arhitect, reproduse la şapirograf şi lipite pe table de şah pliante. Literele erau desenate la fel, de mână, multiplicate şi lipite pe scândurele de lemn, care apoi erau tăiate în pătrăţele de mărimea căsuţelor grilei.

În anii care au urmat, jocul a trecut prin mai multe faze de dezvoltare. De exemplu, la un moment dat primul cuvânt era plasat în colţul din stânga-sus al tablei. Multe din regulile imaginate iniţial de Butts au rămas însă neschimbate – de exemplu, grila de 15x15 pătrate şi grupa de 7 litere extrasă de fiecare jucător; de asemenea, distribuţia şi valorile literelor (în engleză) au rămas neschimbate din 1938 şi până în zilele noastre.

Dar jocul numit Criss–Crosswords a fost întâmpinat cu acelaşi refuz, ca şi Lexico. Butts nu a reuşit să breveteze nici această variantă a jocului, iar fabricanţii nu s-au arătat nici ei interesaţi. Aveau să regrete amarnic, cu toţii, această decizie!

Cu puţin ajutor din partea prietenilor

O vreme, Butts s-a gândit să devină el însuşi fabricant de jocuri. Dar şi-a dat repede seama că nu avea talent de întreprinzător, aşa că şi-a practicat mai departe meseria de arhitect. Cum între timp s-a declanşat cel de-al doilea război mondial, Butts nu s-a mai ocupat de dezvoltarea jocului său până în 1948. În acel an a apărut în fine prima "zână bună", în persoana lui James Brunot, deţinătorul unuia din primele jocuri de Criss–Crosswords. Soţilor Brunot le plăcea foarte mult jocul şi erau convinşi că ar trebui comercializat. Mai mult, James Brunot avea şi timp şi chemare pentru o asemenea aventură comercială. Butts şi Brunot au încheiat un contract: Brunot avea să fabrice jocul şi să-l comercializeze, plătindu-i lui Butts drepturile de autor pentru fiecare joc vîndut.

16 decembrie 1948: o zi de sărbătoare

Soţii Brunot şi-au dat seama că jocul avea nevoie de unele retuşuri. Ei au rearanjat căsuţele "cu primă" şi au simplificat regulile jocului, care erau prea lungi; de asemenea, s-au gândit să schimbe numele jocului. Apoi au înaintat cererea de copyright, care le-a fost acordată la 1 decembrie 1948. Imediat după asta, a urmat marea schimbare: numele jocului! După multe căutări, s-au hotărât pentru numele de SCRABBLE. La 16 decembrie 1948, noul nume era marcă înregistrată.

Modernul joc de Scrabble se născuse, în sfârşit!

Atelierul de Scrabble din clădirea şcolii

Soţii Brunot şi-au instalat primul atelier în sufrageria casei lor din Newtown, Connecticut. Brunot cumpăra piesele de la diverşi fabricanţi şi le asambla cu ajutorul soţiei sale. La început, nu reuşeau să producă mai mult de 18 jocuri pe zi, căci imprimau literele una câte una, pe jetoane de lemn. În 1949, primul lor an de producere a jocului, au asamblat şi au vîndut 2251 de jocuri. Anul s-a încheiat cu o pierdere de 450 de dolari. În anii următori, au continuat să se lupte în acest fel pentru producerea şi comercializarea jocului. În 1952, lucrau încă în pierdere şi erau pe cale să renunţe. Brunot şi-a luat o vacanţă pentru a cântări lucrurile în linişte şi a lua o decizie. La întoarcere, a constatat că popularitatea jocului crescuse brusc, drept pentru care comenzile curgeau din toate părţile. Era timpul să caute un spaţiu mai mare pentru atelier. Până la urmă au găsit o clădire, o fostă şcoală aproape de casa lor din Connecticut, şi au mutat atelierul acolo. În trimestrul 4, cifra vânzărilor ajunsese la 37.000 de bucăţi.

"Cum adică, n-avem Scrabble în stoc ?!"

 
1952 a fost şi anul în care Jack Strauss, preşedintele consiliului de administraţie al societăţii Macy's din New York, cel mai mare magazin universal din lume, a jucat pentru prima dată Scrabble în timpul unui concediu. I-a plăcut atât de mult, încât la întoarcere a cerut celor de la raionul de jucării să-i trimită câteva jocuri de Scrabble. Discuţia care a urmat poate fi ghicită. Decizia a fost ca raionul de jucării să aibă permanent la vânzare un număr cât mai mare de jocuri de Scrabble. Şi foarte curând, chiar aşa s-a întâmplat! Mai mult, magazinul Macy's a întreprins pe cheltuiala proprie o campanie promoţională care a făcut ca jocul să capteze foarte repede interesul a mii de cumpărători.

În 1953, deşi producea cam 6000 de jocuri de Scrabble pe săptămână, Brunot şi-a dat seama că nu va mai putea face faţă cererii, aşa că a vândut licenţa de fabricaţie firmei Selchow & Righter, una din cele mai mari companii producătoare de jocuri din America – aceeaşi companie care refuzase propunerea lui Butts cu câţiva ani în urmă.

Goana după Scrabble

Timp de trei ani, comenzile se acceptau numai pe alese. Cererea creştea în ritm ameţitor.

Între timp, “nebunia Scrabble” cuprinsese până şi Australia… În acelaşi an (1953), firma J.W. Spear & Sons a lansat jocul şi în Marea Britanie, unde acesta a avut un imens succes.

În 1968, Brunot şi-a vândut toate drepturile de fabricaţie a jocului, iar Spear's a achiziţionat dreptul de comercializare în restul lumii, în afară de SUA, Canada şi Australia (ulterior, a reuşit să răscumpere şi dreptul de comercializare în Australia). Drepturile asupra jocului au rămas astfel împărţite până astăzi.

În 1986, firma Selchow & Righter a fost cumpărată de Coleco, iar aceasta din urmă a dat faliment un an mai târziu. Astfel, la 53 de ani după ce-l refuzase, Milton Bradley a cumpărat dreptul asupra jocului pentru SUA şi Canada.

Din păcate, James Brunot a murit în octombrie 1984, aşa că n-a mai apucat să vadă primul campionat mondial de scrabble în limba engleză, care a avut loc la Londra, în 1991. Alfred Butts a avut însă această bucurie. El a trăit până la vârsta de 93 de ani şi s-a stins din viaţă în aprilie 1993. Până la sfârşitul vieţii a jucat Scrabble cu aceeaşi plăcere, cu familia sau cu prietenii. Acest om modest, lipsit de orice urmă de infatuare, a trăit să vadă cum creaţia sa devenise un fenomen mondial.

În 1994, firma J.W. Spear & Sons a fost achiziţionată de Mattel Inc., cel mai mare fabricant de jocuri şi jucării din lume.

Aceasta este incredibila istorie a jocului de Scrabble – iată un caz în care realitatea este mai ciudată decât ficţiunea.

(Traducere de Claudia Mihai după Istoria oficială a jocului Scrabble publicata de Mattel.)

Partea a doua. Scrabble în România

Şerban Teodoru

Istoria jocului Scrabble în România începe în februarie 1982. Inginerii Şerban Teodoru şi Ioan Comănescu adaptează jocul Scrabble la limba română, făcând studii pe diferite texte pentru stabilirea frecvenţei literelor în vocabularul românesc. Ei publică în revista Ştiinţă şi Tehnică, timp de aproape 2 ani, o serie de articole de iniţiere. Sunt propuse spre rezolvare probleme clasice sau originale (Scrabble integral, Penta-, Hexascrabble, scheme de principiu ş.a.), la care participă de la început peste 100 de cititori.

Ionel Apostol

În acelaşi an, Ionel Apostol iniţiază o pagină de scrabble în revista Flacăra–Rebus.

Succesul jocului este şi la noi imediat şi fulminant! RECOOP dă lovitura cu cele 1.000.000 de jocuri de scrabble – după unele surse – pe care le vinde în România până în 1989! Tot RECOOP editează o carte de iniţiere în scrabble, sub semnătura lui Dan Ştefănescu, şi mai multe dicţionare de scrabble, realizate de Dorina Arhip, Dan Ursuleanu şi Ioan Danciu.

Alexandru Petrescu, Ninel Aldea şi Mihai Dudea

Din decembrie 1983, pagina din Flacăra–Rebus este preluată de Alexandru Petrescu, Mihai Dudea şi Ninel Aldea şi devine, pentru mulţi ani centrul mişcării de scrabble în România. Sunt organizate concursuri de mare anvergură (TOP-urile anuale), la care se întocmesc clasamente cu peste 500 de jucători! Dan Ursuleanu realizează o emisiune de scrabble de mare audienţă pe programul de radio România

Dan Ursuleanu

Tineret. Apar rubrici de scrabble în numeroase ziare şi reviste, centrale şi locale. Se constituie, firesc, cluburi şi cercuri de scrabble, independente sau în cadrul caselor de cultură, asociaţiilor sportive etc. Până în 1989, am consemnat cca 60 de astfel de organizaţii – numărându-le numai pe cele cu proces verbal de înfiinţare. În 1984 au loc primele întâlniri ale jucătorilor de scrabble, la Bucureşti şi Piatra Neamţ. Nu ne întreabă nimeni de ce jucăm scrabble şi nu table, aşa că în anul următor Nicolae Oprişiu, Mihai Covaciu şi ceilalţi membri ai clubului de scrabble din Sfântu Gheorghe organizează – timp de 17 zile! – celebra Tabără de Scrabble de la Covasna, la care participă aproape 100 de jucători şi însoţitori. Urmează imediat Tabăra de la Bucureşti-Tei. Cluburile “se bat” pentru organizarea turneelor de scrabble. În anii următori se ajunge la un calendar competiţional cu 8 turnee în divizia A, la care se adaugă câte 3 concursuri de divizia B, în 3 zone geografice! Campionatul de Scrabble prin Corespondenţă reuneşte şi el peste 300 de jucători. Se remarcă Nicolae Oprişiu, Maestra sportului Claudia Mihai, Ruxanda Vasiliu, Dorina Arhip, Grigore Radu Scurtu, Tudor Canţer, Ilie Socolov, Cristian Gheorghiu, Marilena Panait, Florin Bălănescu, Dan Ghinescu, Iuliu Iovanov, Viorel Naghi, Aurel Coman, Gelu Cruceriu, Lucian Grosu, Vasile Popa, Vasile Nichiforov, Laura

Adrian Marian

Dragomir, Tinel Aldea, Adrian Marian şi alţi jucători valoroşi. Sunt constituite Comisiile Judeţene de Scrabble. A fost construită, neoficial, o structură organizatorică pe care nu o aveau multe federaţii sportive.

În 1987, jocul Scrabble este recunoscut oficial în România ca disciplină sportivă, prin constituirea Comisiei de Şah Electronic şi Jocuri Logice – care cuprindea şi Secţia de Scrabble – în cadrul puternicei Federaţii Române de Şah.

Apare un nou val de jucători de primă clasă: Liviu Jerghiuţă, Cătălin Latiş, Mihai Negrea, Alexandru Lăcătîş, Gheorghe Roman, Septimiu Crivei, Valentin Crăciunică, Corneliu Faur. Alexandru Gheorghiu – astăzi toţi maeştri ai sportului –, Teodora Popescu, Nicolae Burducea, Adrian Popan, Diana Grimberg, Codruţ Ticu şi alţii.

În 1997, Matei Gall şi Florin Gheorghe au realizat primul program de jucat scrabble în limba română pe calculator. Ei au pus la punct un puternic program care permite desfăşurarea unei partide libere între doi jucători sau între om şi computer.

Octavian Mocanu –
Campion Mondial la Scrabble Catalan

Performanţe internaţionale ale jucătorilor români. Octavian Mocanu – Campion Mondial în 2013 la Scrabble Catalan, Teodora Bohbot-Popescu – Campioană a Franţei în 2013 la Scrabble Intercluburi, Adrian Tamaş – Campion al Japoniei in 2007 la Scrabble Englezesc, Paula Chiroşcă – locul 1 în Cupa Franţei 2007.

În Internet, puteţi să jucaţi o partidă online – în limba română, engleză, franceză, italiană sau olandeză – la www.isc.ro. La orice oră găsiţi un partener!

Împărțiți acest articol prietenilor și cunostințelor